Povesti de dragoste: Mi-e rusine...

O strang in brate... Stiam ca asta e doar inceputul...
Doar inceputul... Doar inceputul... Doar inceputul...
Dimineata ma trezesc si-i scriu un biletel. Cred ca intarziasem deja la munca, asa ca i-am lasat numarul meu de telefon sperand ca ma va cauta ea. I-am spus cat de super ma simtisem cu o seara inainte. Seful se uita mirat la mine. Imi spune ca nu conteaza ca am intarziat. O sa-mi taie orele pe care le-am pierdut. Ma schimb, si fara sa mai pun intrebari vorbesc cu colegii mei care erau deja pe traseu. Seful imi da o harta si-mi spune ca m-a repartizat in alt sector. Nu o sa mai lucrez in sectorul in care statea Adina. Imi explica ceea ce urmeaza sa fac. Se pare ca voi fi avansat. Trebuie insa sa fac niste cursuri de pregatire si sa termin scoala de soferi.
Inchid vestiarul, dar ma intorc sa-mi las telefonul mobil in vestiar. Plec pe traseu.
O zi obisnuita la munca. Ma intorc spre ora 16 la munca, si fac un dus. Iau telefonul si vad un apel pierdut. Nu stiam daca era Adina, asa ca nu am raspuns la bip. Niciodata nu raspund la numerele necunoscute cu bip, si nu raspund numerelor care ma suna cu privat. Ma duc frant acasa si ma arunc in pat. Ma uite pe tavan si ma gandesc cat de incredibila poate sa fie Adina. Si nu ma refer numai la sex, ci la tot. Incerc totusi sa ma gandesc ca nu suntem atat de diferiti, chiar daca provenim din lumi diferite. "Este fantastica!" imi spun si adorm.
A doua zi, o zi ca oricare alta, mai putin dupa ce am iesit de la munca, atunci cand am gasit un mesaj de la Adina in care-mi confirma ca acela este numarul ei. O sun si-i spun ca vreau sa iesim in oras dupa ce ma duc acasa. Cred ca pe la ora 18 ar fi bine si pentru ea.
Ne intalnim si ma duce ea la o pizzerie destul de selecta. Nu stiu cat de select eram eu imbracat, dar nu s-a uitat nimeni ciudat la mine. Cand sa ne ridicam sa-l luam la plimbare pe Toto, cainele Adinei si cerem nota, chelnerul ne spune ca nota a fost platita integral. Eram putin cam dupa o asemenea faza, pentru ca nu intelegeam multe lucruri. Ma ridic insa tacut ca sa nu-i dau de inteles ca sunt suparat, desi sunt convins ca si-a dat seama si singura seama atunci cand am dus-o acasa. Doar am sarutat-o de noapte buna si i-am refuzat invitatia de a urca pana la ea si a ramane.
A doua zi a ramas stabilit ca iesim in parc la plimbare. Era o zi frumoasa, senina. Alegem Cismigiul... Batranei jucand sah si table, si mirosind a tutun de proasta calitate. Ne asezam pe o banca si povestim. Se ridica si se uita-n ochii mei. Vroia sa-mi spuna ceva... Nu reuseste din prima. Buzele-i raman parca blocate la primul cuvant.
— Trebuie sa-ti zic ceva Mircea! si scoate din buzunar ceva.
Era bricheta mea Zippo, si nu prea intelegeam cum a ajuns la ea. Apoi imi povesteste despre lista ei. Despre faptul ca pana la mine totul a fost un joc, dar cu mine totul a devenit dintr-o data serios. Poate mult prea serios si mult prea dintr-o data. O asigur ca totul e bine, pentru ca e vorba de trecut. Pe noi ne intereseaza sa traim prezentul si sa ne gandim la viitor. Nu apuc sa termin bine fraza ca ii suna Adinei telefonul. Inchide.
— Era tata! Mi-a spus ca ma cautat ieri p-acasa si cum nu m-a gasit, s-a gandit sa se duca la un prieten mai vechi de familie. N-a vrut sa ne deranjeze ieri.
— Adica vrei sa spui ca...
— Da, prostutule! Doar nu credeai ca mi-a platit vreun gagic nota. Dar acum ca ne-am lamurit, hai sa ne plimbam in continuare, si fuge de langa mine ca un fluture care zboara fericit in razele soarelui.
Am mancat vata pe bat, inghetata, popcorn, si o gramada de alte prostioare. Am facut poze impreuna... si apoi am mers spre casa. Ne asteapta o noapte alba. Merg cu C. si Adina in nu stiu ce club. Nu prea le am eu cu cluburile, dar daca fetele vor sa iesim am zis sa vad si cum e viata de noapte!