Mirosul...

Era tarziu cand primisem un telefon de la ea. Mi-a spus ca nu mai are bani nici sa traverseze strada si m-a rugat daca pot s-o iau din Brasov. Ii promisesem mai demult ca daca are nevoie de ajutor, sa ma sune si incerc s-o ajut, asha ca n-am ezitat prea mult timp si i-am spus ca vin.
Ma imbrac rapid si beau o cafea tare ca sa nu adorm la volan. Imi place sa conduc noaptea pentru ca e mai liber.
Cand ajung in gara la Brasov, ea era zgribulita de frig si parea obosita. Nu a vrut sa-mi spuna ce s-a intamplat si nici eu n-am insistat asupra acestui lucru. Pornesc caldura si ma duc sa cumpar 2 ceaiuri fierbintzi sa se mai incalzeasca. O intreb daca o pornim spre Bucureshti sau daca vrea sa mai stam. Imi raspunde sa mergem.
Pornesc mashinasi dupa cateva minute de mers ma intreaba daca putem opri la un motel sa se odihneasca si sa plecam dimineata. Ma gandesc daca nu cumva am ceva de facut dimineatza si ajungand la concluzia ca nu am nimic programat, trag pe dreapta la primul motel care-mi iese in cale.
„O camera?“ intreaba receptionerul.
„Doua, va rog!“ raspund eu.
Camera 11 si camera 12. Descuiem amandoi ushile si-mi spune "Noapte buna!". Ii raspund cu un "Vise placute!" si inchid ushor usha. Ma ashez pe pat si ma uit pe tavan.
Cat de mult imi place cum miros cearsafurile din moteluri. Sunt mereu galbene [de la cat de vechi sunt] si apretate[probabil cu aracet]. Au mereu acelashi miros de clor indiferent de motelul in care te duci. Probabil n-au auzit de Cocolino sau Lenor. Dar aqm nu eram intr-un hotel de lux ci intr-un motel ordinar.
Cum stateam eu si ma uitam pe tavan gandindu-ma la toate astea, aud trei batai incete. Dar probabil mi s-a parut. Mai aud inca trei batai, putin mai tare. Deschid usha, iar la usha era ea, la fel de zgribulita!
„Buna! Te superi daca dorm cu tine? Este o camera mult prea rece si chiar mi-e frig.“
Deschid usha larg si o las sa intre in camera.
Se aseaza pe pat si se inveleshte cu patura.
„Tu nu vii?“
Ii raspund ca vin si eu imediat. Situatzia mi-era putzin straina si confuza. Ma ashez pe un coltz de pat, stand pe dunga. Se cuibareshte ushor langa mine si cad din pat.
„Hihihi, o aud eu chicotind! Nu fii prostutz. Stai calumea pe pat!“
Ma ashez langa ea si se cuibareshte iar. Actionand la impuls, o strang in bratze q teama.
„E mai bine acum?“ o intreb eu.
Nu spune absolut nimic ci doar se cuibareshte si mai bine in bratzele mele. Dupa cateva minute cred ca atzipesc, dar ea se intoarce spre mine si ma pupa pe coltzul buzelor. Raman putzin nedumerit, mai ales ca eram dupa somnic... in starea aia de atzipeala. Inchid ochii iar si ma mai trezesc cu un scurt pupic pe buze! Nu avea qm sa mi se para de doua ori, nu? Deschid ochii iar si ea se uita la mine. Clipea destul de des, iar mie-mi batea inima de parca ash fi fost un iepure dupa un sprint de 1 km. Nu stiam daca este bine ceea ce fac, dar ca sa fiu sigur ca nu mi s-a parut, o sarut si eu. Ma ashteptam sa dea inapoi, insa amandoi am inchis ochii si...
Cioc... cioc... cioc...
„Te-ai trezit?“ aud dincolo de usha... „Este dimineatza!“

... fara continuare!