Mi-e rusine... - partea a II-a

Ma indrept catre usa si ma uit pe vizor. Nimic!
Deschid usa si ma uit dupa ea pe scara. Nimic!
Trantesc usa si ies pe geam sa ma uit dupa ea. Nimic!
Parca ar fi intrat in pamant. Ma asez pe pat si-mi pun mainile-n cap. Ma trantesc pe spate si incep sa-mi fac procese de constiinta! Oare gresisem cu ceva? Privesc tavanul si incerc totusi sa ma bucur ca mi se intamplase ceva minunat. De ce toate lucrurile frumoase dureaza putin? Pentru cateva ore am uitat de rutina si am iesit din monotonie. Acum insa ma intorc la aceeasi viata pe care o duceam inainte s-o cunosc pe ea. Ma imbrac cu hainele de casa si imi fac ceva de mancare. Ma asez in acelasi fotoliu, probabil satul de mine, in care ma asez in fiecare seara si ma uit pe OTV la Dan Diaconescu sa ma amuz, sa vad ce tampenii ii mai dibuie tipului mintea... Dupa care probabil o sa adorm.
Au trecut cred ca 2 saptamani de cand nu am mai auzit nimic despre ea sau nu am vazut-o, timp in care m-am obisnuit cu ideea ca probabil am fost doar o aventura... doar o escapada a ei, cand...
"La aceeasi ora, papusel?" aud o voce din spatele meu. Marti, 13... si totusi era ea... chiar in spatele meu la fel de frumoasa ca prima oara cand am vazut-o!
Ii raspund ca da, dupa care parca-mi apare iar zambetul pe buze.
"La tine sau la mine?" continua ea. Totul parea rupt dintr-un film pentru adulti... dar am zis sa vedem daca are ceva de ascuns.
"La tine!" raspund eu sigur pe mine...
Ne privim cateva secunde si imi trimite o bezea. Plec...
Numaram minutele pana la ora 16, iar la ora 15:50 cred ca am rupt baraca si am plecat de la munca. Era cu o prietena presupun, la Tineretului si ma astepta. De aceasta data purta o bluza verde supra-elastica, niste pantaloni 3 sferturi de blugi si o pereche de adidasi albi simpli cu niste sosete scurte. Cum m-a zarit, a scapat de prietena ei.
Nu aveam curajul s-o intreb ce se intamplase in urma cu 2 saptamani. Am zis sa uit. Ma duce pe strada mult cunoscuta mie. Ma masura din priviri. Am crezut ca sta la bloc, dar de fapt intram intr-o curte. O vila cu 2 etaje, modesta. Nu avea caine! Intru si ma descalt. Hmm... Parchet pe jos, gresie in bucatarie, tapet pe hol si o oglinda imensa... Un televizor plat cu o diagonala ce probabil depasea 72 cm, o mocheta rotunda in mijlocul sufrageriei, mobila din piele alba, probabil cumparata de la Mobexpert...
"Si asta este camera mea!" imi spune ea ca un copil mic ce-si aduce pentru prima oara prietenul acasa. Imi face semn sa intru. Un sifonier cu trei usi - din lemn de cires, un pat destul de mare in mijlocul camerei. Niciun tablou pe perete. Intr-un colt era un birou cu un computer... Avea pana si balcon...
Scot din buzunar ochelarii pe care i-a uitat la mine in urma cu doua saptamani. Se apropie de mine incet. Se uita in ochii mei. Avea niste ochi superbi, de culoare albastra, dar cu toate astea nu aveam de gand sa ma las intimidat. O vad ca-si umezeste buzele si se apropie de mine. Ne sarutam...
In tot acest timp insa nu ma simteam in largul meu. Nu stiam ce caut eu acolo. Ce cautam cu o fata frumoasa, la ea acasa... si ce casa... Ma simteam ciudat. Nu stiu ce a vrut ea sa-mi demonstreze, dar simteam ca nu apartin acelei lumi. O opresc si ma indrept spre usa. Ma intalnesc pe hol insa cu un bichon. Ma inshelasem! Avea caine... dar probabil statea cumtel la locul lui...
Ma incalt si ies pe usa fara nicio explicatie. Nu ma mai uit inapoi!
Apartinem unor lumi diferite. Diferite! Diferite!