Dragostea de Revelion

Povestea incepe foarte simplu, cu doua luni inaintea puntii dintre ani. Eroul nostru, Andrei s-a panicat deoarece nu avea unde sa petreaca Revelionul shi nici cu cine sa-l petreaca. Munca-l acaparase foarte mult, iar dorintza lui de a avea succes l-a indepartat de familie shi de prieteni. In ultimii doi ani, inaintea Pashtelui sau a Craciunului cadea intr-o stare de depresie, dar anul acesta vroia sa schimbe ceva. Nu shtia ce anume, dar era hotarat sa nu mai petreaca singur Craciunul shi cu atat mai putin Revelionul.
Intra la posta shi cere un formular.
„Domn singur, cauta persoana de incredere pentru petrecerea sarbatorilor. Fara alte obligatii. Telefon: 072xXxXxXx. Rog seriozitate!“
Da! Sa zicem ca este un mesaj destul de patetic shi demn de mila, dar era de fapt un strigat de ajutor. Avea nevoie de asta! Timp de doua saptamani nu a primit niciun telefon, dar el tot spera, tocmai de aceea in fiecare saptamana republica anuntzul.
Era o zi friguroasa de noiembrie. Ploua torential. Andrei ishi servea caffe latee-ul la birou, cand primeshte un telefon de la un numar pe care nu-l avea in agenda. Raspunde!
„Alo! Buna ziua! Mai este valabil anuntzul?“
Pentru cateva secunde ramane mut, shi aude inca o data acel "Alo!".
Se dezmeticeshte foarte repede shi raspunde ca da.
„Unde si cand ne-am putea intalni sa vorbim mai pe-ndelete?“
„Pai, daca nu aveti nimic imptriv, shi niciun program... credeti ca s-ar putea astazi dupa-amiaza?“
„Da! Sigur ca da! Dar unde anume?“
„Shtitzi cafeneaua de la Universitate? Este o cafenea pe coltz, exact inaintea acelui restaurant fast-food. Shtitzi despre ce cafenea vorbesc?“
„Da. Pe la ce ora credeti ca ajungeti?“
Stabilesc ora la care sa se intalneasca shi cum sa se recunoasca.
Andrei ajunge shi ashteapta in fatza cafenelei cu o umbrela imensa shi neagra. La cativa metrii mai in stanga lui, era o d-soara cu o umbrela roshie. Purta tocuri shi un compleu crem. Dresul de lycra negru acoperea nishte picioare drepte shi frumoase.
„Doamne, Dumnezeule! Sper sa nu fie ea...“ ishi tot spunea Andrei tremurand. Se duce totushi sa intrebe.
Intr-adevar, ea era cea pe care o ashtepta.
„Buna, numele meu este Maya! Am citit anuntul tau, shi mi s-a parut o propunere interesanta sa petrec sarbatorile alaturi de un necunoscut... dar ce-mi iese mie la afacerea asta. Spune-mi direct... cam cate zero-uri, shi nu ma lua pe ocolite.“
Se vedea ca tipa shtia clar ce vrea.
„Aproape ca ai spus cam tot ce trebuia sa zici, deci... ce anume ai cere, sau cate zero-uri vrei sa auzi? Oricum presupun ca deja ai ceva-n minte din moment ce m-ai luat asha de tare.“
Aham... „Cazare shi masa pentru o luna, incepand cu 5 decembrie... Dar nu-ti calc, nu-ti spal shi-n niciun caz nu strang dupa tine. Doar vom petrece sarbatorile impreuna shi nimic altceva... E destul de clar pentru tine? Iar ca un mic bonus pentru mine... si pentru ca-mi eshti simpatic, vreau doar 3000 ron... bani de cheltuiala. Deci ne-am intzeles?“
Andrei ezita putzin! Se uita-n ceashca cu cappuccino shi se joaca cu linguritza. Sta shi analizeaza bine situatzia. Nu partea financiara era problema lui, ci faptul ca pana acum nu mai locuise cu nimeni in acelashi apartament...
„Bine! Asha sa fie atunci!“
Cine n-are pe cineva, sa-shi cumpere ar fi zicala potrivita, numai ca nu asha se face. Nu este corect sa se intample asha. Este inadmisibil ca cineva sa-shi cumpere fericirea, cand fericirea ar trebui sa fie ceva gratuit shi ar trebui sa fie pentru totzi.
Iata ca veni ziua de 5 decembrie, iar Maya se intalni cu Andrei. Luase cu ea doar cateva schimburi. Intra in apartamentul lui Andrei. Un apartament modesc cu doua camere, o bucatarie, o baie si un balcon.
Oare cum se va acomoda Andrei cu aceasta situatie? Prima dimineatza a fost ingrozitoare! Cand sa se duca la toalera, Maya facea baie. A stat cred ca mai bine de jumatate de ora acolo.
„Ce vrei? O femeie are nevoie de timp sa se aranjeze. Macar iti place cum m-am imbracat?“
„Da. Iti vine foarte bine...“ bombani Andrei, care se grabea sa ajunga la servici.
„Care servici, prostutzule? Azi e sambata.“
„Da, shtiu ca-i sambata! Dar eu lucrez shi sambata.“
„Pai shi nu poti suna la servici sa le spui ca eshti bolnav? Ai febra, sau nu shtiu... Gaseshti tu ceva!“
„Pai... cred k pot face asta, dar nush daca ar trebui.“
„Trebuie!“ shi Maya-i intinde telefonul.
Se lasa convins in acest joc shi nu se mai duce la munca. Pleaca cu Maya la patinoarul de la P-ta Unirii, acel patinuar unde mixa Dj Light... un cunoscut al lui Andrei. Maya shtia sa patineze, dar pt Andrei era pt prima oara cand se suia pe patine.
„Nu fii prostutz! Lasa-te purtat de val. Destinde-te!“ il indeamna Maya.
Ishi face curaj sa intre pe gheatza shi dupa cateva lovituri cu fundul de gheatza, Andrei se parea ca se descurca din ce in ce mai bine. Intre timp, se intalneshte cu un coleg de la munca... tot pe gheatza.
„Salut Andrei! Ce faci?“
„Aaa... Salut Tony... Pai ce sa fac?“
„Nu trebuia sa fii la munca?“ il intrerupe Tony.
„Aaa... ba da, dar vezi tu? Sunt putzin racit shi mi-am luat o zi libera.“ se tot balbaia Andrei.
Intre timp, apare shi Maya care-l trage pe Andrei spre ea.
„Scuze! Va intrerup?“
„Nu. Deloc. El este un coleg de la munca, Tony.“
Fac cunoshtintza shi Maya ii lasa pe cei doi sa vorbeasca.
„Hey, omule. Nu-ti face probleme. Cu o asha fata shi eu ash fi preferat sa stau acasa. Ai grija de ea!“ ii spune Tony, dupa care se dau pe gheatza...
„Vrei sa facem ceva nebunesc?“ intreaba Maya.
Nu raspunde, dar se lasa purtat de val.
Cei doi se duc in Herastrau shi calca pe gheatza. Aceasta se auzea cum se crapa sub ei, dar ii tzinu. S-au apropiat de un om care prindea peshte la copca. A urmat o bataie cu zapada pe la Pavilionul H. Ziua s-a terminat cu o baie fierbinte shi o cana cu ceai acasa la Andrei. [n-au facut baie impreuna... inca]
„Trebuie sa recunosc ca nu m-am mai simtit atat de bine de foarte mult timp.“
„Doar de aia ma plateshti, nu?“
Aceste vorbe il intristau putin pe Andrei. Trebuia sa-si cam faca griji daca a ajuns sa faac asta pentru a sta cu cineva. Era un tip care avea mici probleme de integrare in societate. Nu era handicapat, ci cel mai mare defect al sau era faptul ca era mai emotiv shi timid.
In dimineatza imediat urmatoare au plecat impreuna la munte shi s-au intors seara.
In cursul saptamanii, Andrei lucra. In acest timp, Maya avea 750 ron pe saptamana de cheltuit, asha ca se ducea la cumparaturi. Seara cei doi stateau shi povesteau. Maya incerca sa-l inteleaga pe Andrei. De ce era el asha?
22 decembrie, ora 10 dimineata:
„'neatza! Ti-am pregatit un caffe latee. Sper sa fie cum iti place tie! Ma gandeam ca... maine... daca tot eshti liber, sa mergem sa cumparam un braduletz sa mai incalzim putin atmosfera, ce zici?“
„Buna dimineatza shi tzie! Nush ce sa zic. Daca asta te-ar face pe tine mai fericita, atunci asta o sa facem.“
Au cumparat un brad inalt pana-n tavan, globuri, beteala... shi chiar cadouri.
25 decembrie:
Maya se trezeshte inaintea lui Andrei. Se duce pe furish in camera lui shi-i strecoara cadoul sub perna. Andrei se trezeshte cam... ciufut, shi o rasteshte...
„Ce cautzi in camera mea? Parca nu aveam voie sa intram in intimitatea celuilalt!“
„Da, dar...“
„Niciun dar! Te rog sa ieshi din camera mea IMEDIAT!“ ii spune Andrei pe un ton mitocanesc.
„Nu-i de mirare ca eshti singur de sarbatori!“
„Poftim?“
„Da! Exact ce ai auzit. Nu e de mirare ca eshti singur de sarbatori daca te portzi cu totzi asha...“ shi Maya iese trantindu-i usha de la camera. Fuge in asha zisa camera a ei shi in mica traistutza pe care o avea incepe sa arunce cateva haine. Intre timp, Andrei gaseshte cadoul sub perna. Un ceas destul de frumos. Acesta iese din camera shi o vede pe Maya impachetand, dar incearca sa o opreasca.
„Imi cer scuze! Nu am shtiut ce vrei sa faci... Nu am vrut sa ma rastesc la tine. Nu am vrut sa...“
Iar Maya-l intrerupe: „Shi crezi ca este suficient sa-ti ceri scuze de fiecare data shi gata, ai rezolvat tot? Iti zic eu ca nu merge asha. Plec!“
„Dar sincer imi pare rau. Nu aveam de unde sa shtiu ce faceai tu la mine-n camera. Poftim! Craciun fericit shi tzie!“ iar Andrei intinde mana si-i da un cadou, apoi o pupa pe obraz si pleaca in bucatarie. In cutiutza micutza era un pandantiv - ametist, piatra zodiacala a Mayei.
„Shtii... Nici eu n-am vrut sa zic ceea ce am zis mai devreme!“ vine Maya in bucatarie shi-i spune.
Cei doi se impaca, shi ies la un restaurant pentru a petrece Craciunul. Aceshtia iau cina impreuna shi se intorc acasa.
„Ce ai vrea sa facem maine?“ intreaba Andrei.
„Pai nu shtiu. Ma gandeam sa trecem pe la ai tai, shi daca mai avem timp, sa trecem shi pe la ai mei parintzi. Ce zici? Craciunul se petrece in familie...“
Urmeaza un moment de tacere, dar asha vor face.
Parintii lui Andrei sunt foarte incantatzi de Maya, insa Andrei incearca sa evite sa raspunda la intrebarile indiscrete ale parintilor. Nu vroia ca parintii lui sa afle ca a platit pe cineva ca sa petreaca sarbatorile cu el.
La parintii Mayei, aglomeratie mare. Maya avea o sora shi un frate mai mic, gemeni, inca la scoala. Tatal ei murise de cativa ani, insa la acea masa se aflau bunicii ei, mama, fratele shi sora, doua matushi mai apropiate si cativa vecini. Nici aici n-au scapat de intrebarile indiscrete ale mamei curioase.
„Shi... sunteti de mult timp impreuna?“ intreba mama Mayei.
La aceasta intrebare, Andrei era cat pe ce sa se inece cu un dumicat de paine. Ia o gura de vin, shi tace. Maya raspunde:
„Mama, nu la masa, te rog! Nu incepe iarashi“
„Pai ce sa-ti fac? Daca treci atat de rar pe la noi, shi atunci te prind numai la masa...“
Intre patru ochi, la bucatarie...
„E dragutz tipul. E cuminte. Deci care e faza cu el? Si nu ma aburi...“
„Shtii banii aia pe care ti i-am dat pentru operatzie? De la el sunt!“
„Poftim? Dar eu n-am crescut o cu...“
„Nici sa nu indrazneshti sa pronunti acel cuvant! Shtim amandoua prea bine ca nu e asha. Aveai nevoie de bani pentru operatzie. Am facut numai ceea ce era bine pentru tine, mama. Plus de asta, chiar nu s-a intamplat nimic. O sa-ti povestesc alta data despre asta, dar acum... ai grija sa te insanatoseshti repede shi sa continui tratamentul post-operatoriu, da? Shtii doar ca te iubesc mult!“
Auzind acestea, mamei Mayei ii dadura lacrimile. Ishi lua fiica in bratze shi realiza ca de ceva vreme Maya nu mai era acea mica fetita care se juca shotronu' in fatza blocului. Fata ei crescuse shi se maturizase. Devenise o femeie-n gandire...
Revelionul il petrec la firma unde lucra Andrei. O petrecere organizata de sheful firmei, unde erau invitatzi totzi angajatzii.
„3... 2... 1... LA MULTI ANI!“ se auzi in cor.
„Vezi ce avem desupra noastra? Este vasc, ceea ce inseamna ca trebuie sa ma pupi. Cica aduce noroc.“ spuse Maya.
„Nu shtiu daca ar trebui, dar daca zici ca aduce noroc...“
Andrei o ia in bratze pe Maya shi o saruta. In secunda imediat urmatoare este respins de catre Maya.
„Ma refeream ca ... pe obraz...“ si pleaca furioasa pe terasa cu doua pahare de shampanie pe care le da gata intr-o secunda.
„Imi cer scuze, Maya!“
„Este a doua oara cand iti ceri scuze! Parca nu trebuia sa intram in intimitatea celuilalt... Nu trebuia sa devenim atat de ... apropiatzi!“
„Haide sa uitam ceea ce s-a intamplat shi sa revenim la petrecere, te rog. Hai, pentru ca ai inghetzat. Ia haina mea pe tine.“
Cei doi trec shi peste aceasta intamplare.
3 ianuarie

Andrei citea o carte. Maya se uita la televizor.
„Maya, te rog eu frumos, potzi da televizorul putzin mai incet?“
Maya se facea ca nu aude. Inca mai era suparata din cauza fazei de la Revelion.
Andrei tzipa mai tare: „Maya! Da sonorul ala mai incet, sau opreshte-l, pentru numele Domnului!“
Andrei aude cum Maya opreshte televizorul, iar maya intra in camera lui.
„Poftim? Ce spuneai? Nu te-am auzit. Televizorul era dat prea tare.“ shi se apropie incet de el. Gandindu-se mai bine, chiar ii placuse sarutul oferit de Andrei, shi se simtzea atrasa intr-un mod ciudat de el. Se apropie de fotoliul unde statea Andrei.
„Ce citeshti acolo? Aaa... La sfarshit vei afla ca ea este o nebuna care ishi mai omorase inca doi sotzi.“ shi-i inchide cartea. Se apropie de buzele lui Andrei shi il saruta. Andrei se ridica shi o intreaba ce se intampla.
„Cum ramane cu intimitatea?“
„Shht“ shi-i pune un deget la gura. „Ai uitat ce ti-am zis acum ceva timp? Lasa-te purtat de val. Simte-te bine! Asha ca taci.“ shi-l trage spre ea. Cei doi cad pe patul lui Andrei intr-o bataie nebuneasca de saruturi shi mangaieri. Hainelor nu le ia mult timp sa ajunga pe podea, apoi se aud doar cateva mici gemete de placere ale amandorura.
A doua zi dimineatza insa, Maya se purta rece cu Andrei. Nu indrazni sa intrebe ce se intamplase de fapt cu o noaapte inainte. Maya-shi pregatea bagajul.
„Shi... maine este ulima zi, nu?“ intreba Andrei.
„Da. Ultima zi pe care o vom petrece impreuna...“ apoi tacere.
„Eu plec la munca. Vorbim spre seara, cand vin de la munca, da?“
„Sigur. Comandam mancare chinezeasca?“
„O sa cumpar eu doua pizza din drum. Am plecat, pa!“
Seara cei doi se purtau foarte ciudat... ca doi straini. Nu mai vorbea ca in fiecare seara, ci doar taceau shi mancau din pizza. S-au dus sa doarma fara a mai scoate un cuvant, ci doar shi-au spus un "Noapte buna!"...
5 ianuarie
„Maya, iti multumesc mult pentru ca m-ai suportat. Shtiu ca sunt o fire destul de dificila. Mi-a facut placere sa te cunosc.“
„De asemenea. Nu eshti chiar atat de insuportabil. Mi-a facut placere sa fac afaceri cu tine!“ shi pleaca fara a shtii inca sentimentele luiAndrei pentru ea. Acesta se indragosti de ea probabil din prima clipa cand a intalnit-o in acea zi ploioasa, dar nu shia dat seama de asta. Da un pumn incet in usha shi deschide usha in sperantza ca Maya nu a plecat... insa Maya nu mai era nici pe scara...
6 decembrie
Inca o zi la servici, de aceasta data... Andrei era insa abatut. Ii veneau in minte clipele petrecute alaturi de Maya. Nu se putea concentra asupra muncii.
Maya inschimb era acasa la mama ei, care nu se simtzea prea bine. Nu-shi revenise complet dupa operatzie. Mai era nevoie de inca o operatzie, foarte urgenta sau shansele ca mama ei sa mai mearga ar fi fost foarte mici.
Andrei incearca sa dea de Maya, dar aceasta nu era de gasit. In ultima instantza, acesta se duce acasa la mama ei. Ii deschide micul fratzior al Mayei.
Dupa o saptamana
„Salut, Maya este acasa?“
„Cine este, Mihai?“ apare shi Maya in usha.
Maya ramane blocata.
„Maya... Am fost un prost! Imi cer scuze pentru ultima oara, chiar daca poate nu o sa rezolv nimic, dar am venit sa-ti spun ca... nu pot sa continui fara tine...“
„Andrei, dar nu intzeleg unde vrei sa ajungi. Ce vrei sa zici cu asta?“
„Am incercat sa-mi imaginez viatza fara tine. Casa pare mai rece de cand ai plecat. Am nevoie de tine, Maya. Te iubesc! Sunt convins de asta, dar daca nu simtzi la fel...“
Maya ramane muta!
„Am realizat probabil cam tarziu asta, dar din acea noapte... Shi nu te face ca nu shtii despre ce noapte vorbesc! Mi-am dat seama ca tu eshti cea pe care o aleg...“
„Scua-ma, dar nu ai picat intr-un moment prea bun.“
Auzind acestea, Andrei se intoarce sa plece. Face doi pashi cu privirea in pamant.
„Andrei...“ il striga Maya. „NU pleca. Iti pot explica tot...“ shi fuge spre el. Cei doi se imbratzisheaza shi se saruta. Aceasta il invita-n casa shi-i explica de ce a faqt asta.
Andrei o ajuta cu banii pentru operatia mamei ei, fara vreo obligatzie. Dupa cateva luni ii cere mana Mayei shi aceasta accepta. Cei doi primesc binecuvantarea mamei Mayei, cat shi de la parintzii lui Andrei.

Traiesc fericitzi pe undeva prin Bucureshti...