Imblanzirea scorpiei

Mihai este numele eroului nostru, un tanar venit din provincie sa faca facultatea la Bucureshti. Acesta locuieshte in gazda la o batranica foarte de treaba care l-a primit in gazda fara a-i cere bani in avans pe nush cate luni, cum se procedeaza de obicei. El lucra la un restaurant din Bucureshti ca ospatar, cu un salariu modest. Avea zile cand primea bacshish, zile cand pleca acasa cu mana in buzunarul gol shi rupt. In fiecare seara-i aducea batranei cate o farfurie cu bunatati de la restaurant. Probabil d-aia-l avea la inima batranica.
Andreea este o tipa care provine dintr-o familie bogata. Inca de mica a fost obishnuita cu bani shi a fost rasfatzata de catre tatal ei. Nu i-a lipsit shi nu-i lipseshte nimic. Are propriul ei apartament shi propria mashina, ba chiar mai mult, lucreaza la firma tatalui ei ca advertizer. Aproape in fiecare zi, la orele pranzului ea servea pranzul in restaurantul in care lucra Mihai, restaurant al carui nume n-o sa-l divulg pentrua nu face publicitate gratuita.
Trecusera doua saptamani de cand Mihai lucra la restaurant shi avea doua avertismente din motive relativ banale, la al treilea avertisment urmand a fi dat afara. Ghinionul face ca Andreea sa se afle in restaurant in acea zi de martzi. O zi ploioasa de toamna...
Mihai se duce la masa alaturata Andreei cu o sticla de vin roshu desfacuta pentru a-shi servi clientzii. In acest timp Andreea ashteptandu-shi comanda se ridica sa se duca pana la toaleta.
„Este bun acest Pinot-Noir din 1989?“
„Shtii ceva? M-am razgandit! Vreau cel mai scump vin roshu pe care-l avetzi!“
Mihai aproba shi se intoarce brusc. In spatle lui era Andreea. Acesta varsa putin vin pe camasa alba shi sacoul ei gri.
„Vai, imi pare nespus de rau!“ ishi cere el scuze.
„Scuzele nu-shi mai au rostul! Cum o sa ma duc inapoi la munca aratand asha?“
Intervine shi sheful de sala!
„Ne pare nespus de rau! Vom suporta noi plata de la curatatorie shi va rugam frumos sa acceptatzi ca masa sa fie din partea casei.“
Andreea se lasa cu greu dusa de nas. Intr-un final accepta shi se reintoarce la masa. Un alt chelner ii aduce un prosop cu apa rece pentru a se shterge. Nu se mai vedea pata atat de rau, dar tot era vizibila daca te uitai mai atent/a.
Sheful de sala-l duce in camera manageriala pe Mihai.
„M-am saturat de prostiile pe care la faci. Imi pare rau sa-ti spun, dar astazi a fost ultima zi a ta aici!“
Acesta pleaca suparat. Batranica-l vede abatut, dar nu-l intreaba absolut nimic. El doar tace shi-i lasa batranei pe masa banii pentru chirie.
A doua zi!
„Mihai, trezeshte-te! Este ora 9 maica. Parca la ora asta trebuia sa fii la munca!“
„Nu, multumesc, tanti Aglae! Nu mai lucrez!“
Batranica pleaca. Dupa o ora cand se trezeshte shi Mihai, batranica sta de vorba cu Mihai.
„Maica, daca nu ai deloc bani, poti lua banii de chirie. Eu oricum nu mai am mult de trait shi cu banii ce sa fac? Medicamentele pentru luna asta mi le-am cumparat. Tu sa fii sanatos!“
„Multumesc mult, tanti Aglae, dar momentam ma descurc. De maine voi cauta iarashi de munca.“
„Dar cum de te-au dat afara, maica?“
Shi Mihai ii spune toata intamplarea.
„Eh, lasa maica. Pierderea lor!“ incearca tanti Aglae sa-l incurajeze.
O zi asha, doua zile asha... shi se facu o saptamana. Intr-a opta zi Mihai este angajat la un restaurant chinezesc sa livreze mancarea la domiciliu.
Sambata seara, Andreea vroia sa faca o petrecere a fetelor. Se adunau cateva colege la ea acasa, mancau inghetzata, ciocolata shi alte chestii "interzise" femeilor, se uitau la filme, barfeau barbatzii... activitatzi de femei.
Acasa la Andreea:

„Shi, fetelor... mancare italieneasca sau chinezeasca?“
„Andreea, ne-am saturat de atata pizza sau spaghetti bolognese. Hai mai bine sa comandam mancare chinezeasca!“
Zis shi facut. In acea seara Mihai era de tura. Era ultima comanda pe care o va duce ghicitzi unde? Da! La Andreea! [nu m-am putut abtzine]
Suna suneria.
„Mariana, raspunzi tu te rog? Probabil e tipul care livreaza mancarea!“
„De unde shtii ca e tip? Poate e tipa!“
„De obicei sunt tipi. Daca e tipa, o invitam shi pe ea!“ raspunde Andreea.
„Comanda dumneavoastra! Face 75 lei.“
„Poftim. Potzi pastra restul!“
Inainte ca Mariana sa inchida usha, Andreea il observa pe Mihai shi iese pana-n usha.
„Stai putzin!“ il striga ea.
Se duce dupa portofel.
„Dar am platit eu deja!“ spune Mariana.
Andreea tace.
„Ai aici numarul meu de telefon in cazul in care vrei sa ieshi cu mine candva!“ shi-i da o carte de vizita.
Acesta, imediat dupa ce Andreea inchide usha, rupe cartea de vizita-n 4 bucatzi! O baga in buzunar insa deoarece nu gaseshte niciun cosh de gunoi.
„Doar n-ai flirtat cu tipul de la livrari, nu-i asha?“
„Ba chiar asta ai faqt, ticaloaso!“
„Eh... putzina distractzie nu strica niciodata. Daca nu suna, nu shtie ce pierde!“
Noaptea decurge exact conform planului: ciocolata, inghetzata cu ciocolata, filme, floricele, discutzii despre barbatzi samd.

Dupa ce am scris nush cat, Firefoxul ma'sii s-a gandit sa nush ce sa faca shi fara sa ma uit, cand am apasat pe space mi-a aparut ca Firefox a fost actualizat. Normal ca atunci cand am revenit la pagina unde scriam blogul... tot ceea ce continuasem nu mai era, asha ca de nervi, aqm voi scrie foarte pe scurt. S-a dus text scris in 30 de minute!

Mihai si Andreea ajung sa faca prostioare la Andreea acasa intr-o seara, cand ea-l cheama pentru o livrare la domiciliu. Pe la restaurant Mihai aude vorbindu-se urat de Andreea shi-shi doboara la pamant cu catziva pumni un coleg. Dupa aceasta este dat afara. Nu mai vorbeshte cu Andreea, deoarece nu shtie ce sa creada. Cei doi se intalnesc intamplator insa la statia de metrou Tineretului. El se angajasela un alt restaurant aflat la intersectia bulevardului Tineretului cu bulevardul Vacareshti. Ea-i spune ca din cauza ei a fost dat afara de la primul restaurant shi-shi cere scuze. Apoi ii explica virgula ca cele spuse de colegul lui nu sunt adevarate. Apoi ii ofera un loc de munca la firma tatalui sau, deoarece merita un loc de munca bine platit. Este acceptat de familia Andreei, dar putzin mai greu de catre tatal ei... iar cei doi raman impreuna pana nush cand.
End of story!