Duceam o viata banala si monotona pana intr-o zi cand am primit prin curierat rapid un plic. Trecusera destui ani de cand imi impusesem sa plec. Trecusera tot la fel de multi ani de cand lasasem totul in urma, de cand am decis sa uit de cuvantul "iubire", un cuvant mort pentru mine.
Iata-ma deci in hamacul de pe balcon, stand cu plicul in mana. Ma uitam la el. Era alb. Un alb luminos. O hartie destul de scumpa si de calitate. Era dimineata asa ca imi aduc si cana de cafea sa ma insoteasca in dilemele mele. Nu stau mult pe ganduri si deschid plicul, mai mult impins de curiozitate. Cea mai mare curiozitate a mea era faptul ca nimeni nu stia unde sunt in afara de cei din familia mea.
Deschid plicul si raman mut de uimire. Stateam cu foaia alba de hartie in mana, culcat in hamac si nu stiam ce sa mai zic sau cum sa reactionez. Plicul venea din partea lui Ionut, zis Johnny si a Marianei, zisa Pitica. Ma invitau la nunta lor! Dubios insa faptul ca au reusit sa dea de mine.
Cat sa fi trecut? 4 ani? 5 ani? Nu... de fapt au trecut cam 7 ani de cand am decis sa iau soarta in propriile maini. 7 ani de cand nu i-am mai vazut nici pe ei, nici pe ai mei parinti... Frumos din partea lor ca s-au gandit si la mine, dar cel mai frumos lucru este sa aflu ca dupa 7 ani ei inca mai sunt impreuna si chiar mai bine de atat... se vor casatori.
Casatorie - acel cuvant de care eu ma temeam acum mult timp. Acum nu mai am de ce sa ma tem. E doar un simplu cuvant care implica multe alte lucruri...
Pun ceasca de cafea peste plicul si hartia scrijelita frumos. Ma ridic din hamac si ma uit apoi spre mare. Niciodata nu mi-a placut marea atat de mult ca acum, asa ca dupa ce am muncit 2 sau 3 ani, mi-am permis sa cumpar o casuta aproape de mare, in Grecia. Cum imi placea si muntele... am ales si o zona mai deluroasa, in asa fel incat daca ies in spatele casei, la un gratarel, pot observa foarte frumos si zonele abrupte si stancoase ale dealurilor din imprejurimi.
Ingropasem ceva acolo. Ceva ce nu vroiam sa ma urmareasca pana aici. Sunt cu totul si cu totul un alt om acum. Cand e fixata data nuntii? Pe 20? E bine. Asta-mi da cam o saptamana si jumatate sa ma hotarasc daca ma duc.
Ma asez iar in hamac si privesc in sus. Adia o briza racoroasa ce facea ca bluza alba din in sa fluture zburdalnic in vant. Ma gandesc! Soarele-mi mangaie usor obrajii si fata acoperita acum de-o barba destul de bine evidentiata... Adorm!
Iata-ma deci in hamacul de pe balcon, stand cu plicul in mana. Ma uitam la el. Era alb. Un alb luminos. O hartie destul de scumpa si de calitate. Era dimineata asa ca imi aduc si cana de cafea sa ma insoteasca in dilemele mele. Nu stau mult pe ganduri si deschid plicul, mai mult impins de curiozitate. Cea mai mare curiozitate a mea era faptul ca nimeni nu stia unde sunt in afara de cei din familia mea.
Deschid plicul si raman mut de uimire. Stateam cu foaia alba de hartie in mana, culcat in hamac si nu stiam ce sa mai zic sau cum sa reactionez. Plicul venea din partea lui Ionut, zis Johnny si a Marianei, zisa Pitica. Ma invitau la nunta lor! Dubios insa faptul ca au reusit sa dea de mine.
Cat sa fi trecut? 4 ani? 5 ani? Nu... de fapt au trecut cam 7 ani de cand am decis sa iau soarta in propriile maini. 7 ani de cand nu i-am mai vazut nici pe ei, nici pe ai mei parinti... Frumos din partea lor ca s-au gandit si la mine, dar cel mai frumos lucru este sa aflu ca dupa 7 ani ei inca mai sunt impreuna si chiar mai bine de atat... se vor casatori.
Casatorie - acel cuvant de care eu ma temeam acum mult timp. Acum nu mai am de ce sa ma tem. E doar un simplu cuvant care implica multe alte lucruri...
Pun ceasca de cafea peste plicul si hartia scrijelita frumos. Ma ridic din hamac si ma uit apoi spre mare. Niciodata nu mi-a placut marea atat de mult ca acum, asa ca dupa ce am muncit 2 sau 3 ani, mi-am permis sa cumpar o casuta aproape de mare, in Grecia. Cum imi placea si muntele... am ales si o zona mai deluroasa, in asa fel incat daca ies in spatele casei, la un gratarel, pot observa foarte frumos si zonele abrupte si stancoase ale dealurilor din imprejurimi.
Ingropasem ceva acolo. Ceva ce nu vroiam sa ma urmareasca pana aici. Sunt cu totul si cu totul un alt om acum. Cand e fixata data nuntii? Pe 20? E bine. Asta-mi da cam o saptamana si jumatate sa ma hotarasc daca ma duc.
Ma asez iar in hamac si privesc in sus. Adia o briza racoroasa ce facea ca bluza alba din in sa fluture zburdalnic in vant. Ma gandesc! Soarele-mi mangaie usor obrajii si fata acoperita acum de-o barba destul de bine evidentiata... Adorm!
-------------------------------------------------------------------------------------------------
Ma trezesc cu un pupic pe obraz din partea secretarei mele, Tanya. Stiu ca vi se pare ciudat ca secretara mea are cheile de la vila mea de pe plaja, dar sincer intre mine si ea nu este nimic altceva decat o relatie de sef-angajata si nimic mai mult. Probabil ca ea si-ar dori mai mult, dar am jurat ca... nu mai conteaza! Nu vreau sa-mi aduc aminte acum. In plus, Tanyei ii plac femeile, nu barbatii batrani ca mine, fie ei si plini de succes si de bani. Am stiut cum sa-mi aleg oamenii de incredere si o data cu trecerea timpului mi-am facut o echipa pe care stiu ca ma pot baza. Internetul mi-a deschis multe cai si asa am ajuns sa fiu directorul unei importante firme care se ocupa cu e-commerce. O firma ce depaseste cu mult asteptarile oricui, vizitarile site-ului firmei depasind vizitarile firmei Google sau E-Bay... la un loc.
Acum ca v-am spus cu ce ma ocup, mi-am dat seama ca nu v-am spus si cine sunt. Numele meu este Tudor Volomir. Sa nu incepeti si voi cu prescurtari de genul T.V. sau "teve" sau mai stiu eu ce bazaconii, pentru ca ma supar. Norocul meu este ca psihologul meu le rezolva mereu pe toate!
Ma trezesc cu un pupic pe obraz din partea secretarei mele, Tanya. Stiu ca vi se pare ciudat ca secretara mea are cheile de la vila mea de pe plaja, dar sincer intre mine si ea nu este nimic altceva decat o relatie de sef-angajata si nimic mai mult. Probabil ca ea si-ar dori mai mult, dar am jurat ca... nu mai conteaza! Nu vreau sa-mi aduc aminte acum. In plus, Tanyei ii plac femeile, nu barbatii batrani ca mine, fie ei si plini de succes si de bani. Am stiut cum sa-mi aleg oamenii de incredere si o data cu trecerea timpului mi-am facut o echipa pe care stiu ca ma pot baza. Internetul mi-a deschis multe cai si asa am ajuns sa fiu directorul unei importante firme care se ocupa cu e-commerce. O firma ce depaseste cu mult asteptarile oricui, vizitarile site-ului firmei depasind vizitarile firmei Google sau E-Bay... la un loc.
Acum ca v-am spus cu ce ma ocup, mi-am dat seama ca nu v-am spus si cine sunt. Numele meu este Tudor Volomir. Sa nu incepeti si voi cu prescurtari de genul T.V. sau "teve" sau mai stiu eu ce bazaconii, pentru ca ma supar. Norocul meu este ca psihologul meu le rezolva mereu pe toate!
.jpg)
Postări
Un comentariu:
zuper...chiar ca te exteriorizezi cand scrii;) sa nu incetezi niciodata sa scrii pentru ca o faci cu drag si chiar sunt frumoase povestile tale...:D multa bafta si succes in tot ceea ce vrei sa faci mai departe...;)
Trimiteți un comentariu