In zilele noastre

Inca de la inceput va atentionez ca aceasta poveste va fi destul de lunga si probabil putin plicticoasa la inceput, dar iarashi este inspirata din viatza noastra. Este o poveste de dragoste mai ciudata umpic, iar ideea de baza mi s-a parut geniala. Dupa cum am mai spus, ideile geniale imi vin numai cand sunt la munca! Nush de ce... shi tocmai cand am cel mai mult de lucru. Cum ieri nu am putut scrie, voi face asta astazi.

Totul a inceput cu o pagina web pe blogspot sau pe yahoo 360 . El era un tip cuminte pana-ntr-o zi... Atunci cand a devenit un vagabont din cauza anturajului. Cativa ani mai tarziu s-a apucat sa bea [chiar daca shtie shi este conshtient ca bautura-i face rau] shi chiar shi sa fumeze [deshi are probleme cu inima shi n-are voie nici sa fumeze]. Scuza lui ar fi: "Vreau sa mor mai repede, dar Dumnezeu nu vrea asta!". Insa in adancul sufletului sau este acelashi om... acelashi copil mic... care abia ashteapta sa fie alintat. De curand acest EL, sa-i spunem Doru... a fost foarte dezamagit in dragoste. De fapt probabil ca asha a fost intotdeauna. S-a aruncat cu capul inainte ca un copil mic shi naiv sperand ca ishi va gasi jumatatea. Nu spera insa sa o gaseasca pe internet. Inca de mic i-a placut sa scrie, insa nu a reushit sa publice nimic. De fapt nici n-a incercat prea mult. Tot auzind de la prieteni de fenomenul net-blogging asha ca s-a interesat unde ar putea sa scrie pe net liber shi nestingherit, nefiind constrans de absolut nimeni sau nimic. Fenomenul Y360 oriqm a luat amploare asha ca shi-a facut shi el un cont. S-a apucat sa scrie. Azi un blog, maine un blog, samd. Faza ciudata era ca absolut nimeni nu-i citea blogurile. A inceput deci sa faca spam shi sa trimita o adresa cu una din poveshtile lui pe YM. Apoi a fost asaltat cu cereri de prietenie pe Y360. Le-a acceptat pe toate, nefiind genul de om care sa refuze. Nu shtergea nici macar commenturile rautacioase, deoarece el considera ca n-are absolut nimic de ascuns. De fapt are foarte multe de ascuns, dar asta este partea a doua. Printre cereri se afla si cererea ei. Sa-i spunem... Laura.
Timp de cateva luni bune, Laura s-a "hranit" cu randurile scrise de acest Doru. Ajunsese deja o obsesie sa-i citeasca blogurile deoarece ei ii placea foarte mult cum scria el. Avea un... mod mai aparte de a spune lucrurile in scris. Daca exista zi in care Doru sa nu scrie, se trezea mai apoi cu cate un mesaj din partea Laurei.
"De ce nu ai scris azi? Iti lashi cititorii sa ashtepte?"
El raspundea politicos fiecarui comment, fiecarui mesaj indiferent din partea cui venea. Se opreshte insa din scris atunci cand iarashi crede ca-shi gasise jumatatea. O cunoscuse intr-o terasa in timp ce bea o bere cu prietenii. Timp de cateva luni bune uita sa mai scrie shi sa mai verifice mesajele sau commenturile de pe contul lui. Dupa insa 4 luni scrie un ultim blog in care anuntza ca va face marea gresheala fatala de a se casatori cu o femeie pe care o cunoscuse intr-un bar. Deshi face ca totul sa para o poveste, Laura ishi da seama ca de fapt nu este asha.
Ca intr-un strigat de ajutor poate... Doru scrie data shi ora la care va avea loc nunta, precum shi locul unde va avea loc. Probabil ca Doru shtia ca nu asha trebuie sa se intample shi vroia sa fie oprit, dar cine sa-l opreasca? Cine?
De aici incepe povestea ei...
"M-am indragostit de o fantoma pe net! Imi placea foarte mult cum scria shi era ca un drog pentru mine! Daca o singura zi nu scria, ma simteam pierduta in infinit! Am citit mai apoi, dupa ce o perioada lunga de timp nu a scris absolut nimci... faptul ca se va casatori. Trebuia sa-l opresc, deoarece cred ca-l iubeam. Poate parea prostesc, dar chiar asha era. Il iubeam, pentru ca il intelegeam. Prin ceea ce scria am inteles mult mai multe lucruri si am aflat mult mai multe lucruri despre el ca om decat daca s-ar fi chinuit sa mi le spuna. Mi-am dat seama abia atunci ca el trebuie sa fie alesul meu. De fapt EL ERA alesul, asha ca am facut tot posibilul sa-l opresc..."
La data shi ora stabilita, se afla la biserica impreuna cu o prietena de-a ei, careia i se parea stupid gestul Laurei, dar in acelashi timp venise s-o sustzina. De fapt era 11:15 iar in biserica era un botez...
"Nu se poate! Nu e adevarat! L-am pierdut! Daca a avut loc nunta mai devreme?"
"Laura, linishteshte-te! Nu inteleg cum de te avantzi asha intr-o chestie pe care nici tu n-o shtii. Nici macar nu-l cunoshti, nici el nu te shtie pe tine... "
Iar aceasta fu intrerupta de Laura, foarte nervoasa: "Ba-l shtiu foarte bine! Il shtiu mai bine decat l-au intzeles alte femei. Pentru mine e de ajuns shi voi continua pana cand il voi cunoashte, chiar daca este casatorit. Vreau sa-l cunosc! Intzelege!"
Auzind din intamplare faptul ca au pierdut nunta, babutza care vindea lumanari la biserica le spune:
"Daca ati venit pentru nunta de la ora 11, s-a amanat pentru ora 13."
Auzind acestea, parca Laura-si mai reveni nitzel. "Nu e chiar totul pierdut!" ishi zise ea. N-avea nici cea mai mica idee cum sa vorbeasca cu el.
Cand se face ora 12:45 apare shi Doru cu "aleasa". Mai mult constrans de faptul ca este deja prea batran [24 ani] shi de faptul ca nicio femeie nu-l iubea, probabil ca a ales ultima varianta... aceea de a se casatori cu prima femeie care il va accepta. O observa pe Laura shi prietena ei shi le zambeshte. Nu se gandea insa ca EA - Laura - va fi de fapt cea care... de fapt o sa aflati voi mai tarziu. A crezut ca sunt rude cu mireasa shi nu le-a acordat prea multa atentie. Mireasa a crezut ca sunt rude cu mirele, deci mai mare va fi surprinderea ei cand va vedea... dar shi asta aflati mai tarziu.
Ai avut vre-o data impresia ca de fapt cunoshti pe cineva, fara sa cunoshti acea persoana? Cam asha simtzeau shi Laura shi Doru.
Incepe ceremonia. O slujba superba, cu multi invitati. Cand se ajunge la partea: "Daca cineva este impotriva acestei casatorii sa zica acum sau sa taca pe vecie..." Laura a avut o secunda de ezitare, insa a zis: "Da!".
Brusc toata lumea s-a intors spre ea. Preotul a ramas incremenit cu cristelnitza-n mana shi intreaba: "Da ce?"
Balbaindu-se putin shi fastacindu-se, trece peste acest moment fiind incurajata de prietena ei...
"Da! Eu nu sunt de acord cu aceasta casatorie!"
Mireasa ramane muta de uimire shi ii piere imediat zambetul. Se ingalbeneshte la fatza. Doru intreaba cine este ea, iar ea-i raspunde scurt: "360".
Acum avea doar un indiciu, dar pentru el era suficient. Era suficient pentru a evada... O ia de mana pe Laura shi pleaca amandoi cu mashina personala a lui. Nu avea nevoie acum de explicatii pentru ca shtia ca le va primi daca va intreba. Era fericit acum. Erau fericiti acum... amandoi...
El la frac, ea intr-o rochie orange din material piersicutza cu un trandafir frumos brodat pe umarul drept... Se opresc la o florarie. El cumpara un buchet pentru ea. Se opresc mai apoi la o bisericutza din afara Bucureshtiului, unde se casatoresc avandu-i ca martori pe preot, doamna de la lumanari shi bunul Dumnezeu...

Morala acestei poveshti este simpla. Se poate intampla oricui, mai putin noua! Sau cel putin asha credem noi... De fapt in viziunea mea morala este alta. Daca va cunoashtetzi pe internet... ramanetzi doar la stadiul de internet, pentru ca e posibil ca atunci cand il/o cunoshti personal sa fii dezamagit de el/ea. Aceasta poveste este scrisa probabil shi pentru acea EA care a vorbit timp de 3 ani cu o persoana pe internet shi/sau la telefon, dar in tot acest timp nu s-au vazut. De curand insa au facut shi acest pas, ba chiar cred ca au facut 2 luni de cand sunt impreuna. Le urez multe inainte, deshi din cate mi-a spus ea... e cam dezamagita. Fruntea sus, pentru ca nu e draq atat de negru. Mai trebuie ajustat ceva la EL shi o sa fie bine.
Inchei prin a va spune inca o chestie: "PE NET SUNTEM CINE VREM SA FIM, insa IN VIATZA DE ZI CU ZI... NU PUTEM ASCUNDE CINE SUNTEM CU ADEVARAT!"

Toate drepturile rezervate. Nicio parte din aceasta poveste nu poate fi reprodusa sau transmisa in orice forma sau prin orice mijloace fara acordul scris al autorului [Anastasiu Constantin Daniel, OP 52 - CP 71].